Levãnțica este originarã din zona mediteraneanã. Romanii o foloseau pentru dezinfectarea și parfumarea termelor și împotriva durerilor de cap. Pentru a parfuma o încãpere, se împãștiau frunze și flori de levãnțicã pe podea. În prezent, lavanda se cultivã pe arii extinse în regiunea Provence din Franța și este utilizatã mai ales la fabricarea parfumurilor și a sãpunurilor.

Levãnțica poate fi plantatã la interior, iar începând cu luna mai și la exterior. Are nevoie de mult soare și trebuie protejatã de vânt. Solul trebuie sã fie argilos și ușor umed. Crește pânã la 40 – 65 cm înãlțime și are atât frunzele, cât și florile parfumate.
Florie apar începând cu luna iulie, iar dupã înflorire este bine ca plantele sã fie tãiate cam la douã treimi, pentru a putea înflori din nou. În grãdinã, tufele de lavandã aratã foarte bine alãturi de trandafiri, putând fi cultivatã la marginea straturilor. În timpul iernii, plantele trebuiesc acoperite.

Pentru a pastra aroma florilor, ele pot fi recoltate când sunt pe jumãtate înflorite și lãsate la uscat.

Florile de lavandã pot fi folosite pentru a aroma felurile de bazã de pește și carne, dar și la deserturi (biscuiți). Levãnțica este una dintre faimoasele „ierburi de Provence”, alãturi de oregano, busuioc, rozmarin, isop, cimbru, salvie și fenicul.

Proprietãți terapeutice. Este calmantã și echilibrantã, fiind recomandatã în cazul schimbãrilor de dispoziție, al depresiei și anxietãții și al sindromului premenstrual. Masarea tâmplelor cu douã picãturi de ulei esențial de levãnțicã atenueazã durerile de cap. Alungã insectele, iar dacã sunteți înțepați de una, frecați locul cu o picãturã de ulei esențial. Este eficientã și în tratarea arsurilor minore. Pentru un somn mai bun, puteți folosi o pernã cu levãnțicã; de asemenea, poate fi pusã în dulapuri, pentru îndepãrtarea moliilor.