Criza economică şi lipsa banilor i-au făcut pe români să accepte statul cu chirie în propria casă. Deşi nu este o invenţie financiară recentă, lease-back-ul a început să fie practicat din ce în ce mai des şi în România şi se aplică în special în cazul proprietăţilor imobiliare. Fie că este vorba de antreprenori care vor să îşi acopere datoriile, să îşi dezvolte afacerea sau români, persoane fizice, care au nevoie de bani

, lease-back-ul presupune vânzarea unei proprietăţi către o societate

financiară, în baza unui contract de leasing, urmând, ca ulterior, pentru a o recupera, fostul proprietar

să plătească rate.

Potrivit companiilor de leasing, pentru un imobil evaluat la 100.000 de euro, la o rată dobânzii de 9,9%, pe o periaodă de finanţare de 10 ani, cu avans 0, rata lunară este de aproximativ 1.570 de euro, iar suma finală, înapoiată, se va ridica la peste 190.000 de euro. 

În ceea ce priveşte avantajele şi dezavantajele unei astfel de metode de finanţare, evz.ro a discutat cu analiştii site-ului de profil conso.ro.

Potrivit acestora, principalul avantaj al lease-back-ul îl reprezintă capacitatea unui bun de a genera lichidităţi.

Astfel, proprietarul se alege cu o sumă de bani, respectiv contravaloarea bunului, putând să îl şi folosească în acelaşi timp. În plus, proprietarul-chiriaş va beneficia de un întreg pachet de servicii financiare,  precum garantarea sau asigurarea bunului.

Dezavantaje

Pe de altă parte, Dan Constantinescu, director general al UniCredit Leasing, susţine că metoda de finanţare nu este ocolită de dezavantaje.

Constantinescu spune că principalul dezavantaj este transferul de proprietate, din partea posesorului către societatea de leasing, ceea ce implică plata unor taxe, iar uneori a unui avans.

În plus, dacă nu îşi plăteşte ratele la timp, chiriaşul-proprietar va plăti penalităţi sau chiar riscă să piardă bunul.

Subevaluarea bunului

Analiştii conso.ro atrag atenţia că, de obicei, valoarea bunului care urmează să fie supus operaţiunii de vânzare cu răscumpărare prin leasing este, de obicei, una estimativă, mai mică decât valoarea de piaţă.

”Estimarea valorii bunului care va face obiectul operaţiunii poate fi dificilă din cauza dinamicii scăzute a tranzacţiilor pe pieţele de profil”, confirmă reprezentantul UniCredit Leasing, referindu-se la proprietăţile imobiliare.

În ciuda acestui dezavantaj, Constantinescu spune că nevoia de lichiditate determină, în special agenţii economici, să caute toate variantele de finanţare a activităţii, variante care includ şi un astfel de tip de finanţare.

Perioada

Tot aici, perioada de finanţare este cuprinsă între 12-48 de luni pentru bunurile mobiliare, respectiv 12-60 de luni pentru cele imobiliare.