 Privatizate pe sume infime, fabricile comuniste au ajuns rând-pe-rând valorificate doar pentru terenul de sub ele. Importăm mai mult decât exportăm, consumăm mai mult decât producem. Guvernul se plânge de aceste decalaje, în timp ce fabricile din ţară dispar una după alta. În locul lor, se construiesc spaţii comerciale, blocuri şi clădiri de birouri. Numai în Bucureşti, valoarea terenurilor de sub fostele fabrici este între 1,7 şi 2 miliarde de euro.
“Constrângerile de mediu obligă întreprinderile industriale să se mute în afara oraşelor”, spune Radu Zilişteanu, purtător de cuvânt al Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare. Cu toate acestea, “multe fabrici nu se mai relochează pentru că nu mai este rentabil să producă”, ne-a spus Alexandru Niţescu, reprezentantul companiei imobiliare Regata.
Rezidenţial şi comercial
Sema Parc este unul din proiectele rezidenţiale aflat pe terenul fostei fabrici Semănătoarea. “Primele două clădiri de birouri, întinse pe 5 hectare, sunt aproape gata. În prima clădire se mută acum chiriaşii, iar cea de la stradă va fi ocupată în septembrie 2008. Tot atunci va începe construcţia centrului comercial pe 8 hectare, iar ansamblul rezidenţial este în proiectare. Va mai fi şi a doua fază de ridicare a unor clădiri de birouri pe 6 hectare, finalizate în 2010”, ne-a spus Larisa Dinu, purtător de cuvânt al proiectului.
“Complexului comercial Cora Militari este ridicat pe locul fabricii de lapte Mioriţa. Cei care cumpără, preiau doar teoretic un business, pentru că practic îi interesează doar activele”, spune Zilişteanu. Mai mult, reţeaua de magazine Kaufland şi-a deschis primul magazin din Capitala pe locul fostei Fabrici de săpun Stela, în timp ce Bricostore a construit un centru comercial pe o parte din terenul Fabricii de Ţigarete din Bucureşti.
Nu în ultimul rând, miza falimentului industriei de apărare sunt tot terenurile, deoarece cele 16 filiale, aflată în vecinătatea pădurilor, sunt o atracţie pentru viitoarele case de vacanţă. Un interes special îl constituie terenul, de 20 de hectare al Uzinei Mecanice Bucureşti (producătorul de tancuri) ce va fi scoasă la privatizare în acest an.
S-au cumpărat zeci de hectare
15% din suprafaţa Bucureştiului este acoperită de platforme industriale preluate de dezvoltatori imobiliari. De exemplu, Hercesa a preluat terenurile fabricilor Spicu şi Titan, fraţii Cristescu (care deţin grupul Bega Timişoara) au achiziţionat 80 de hectare de sub fabrica Faur, iar terenul de 5,8 hectare ale Tricodava au fost preluate cu 42 de milioane de euro de fondul de investiţii Broadhurst şi spaniolii de la Gran Via.
Pe terenul de 26 de hectare al fabricii de materiale chimice Chimopar Bucureşti, preluată de cetăţeanul libanez Jaffal Imad, se va dezvolta un ansamblu comercial, iar fostul abator Prelucrarea Cărnii Splai, a fost achiziţionat de la stat cu 12,3 milioane euro de israelianul Aharon Azulav. Acesta a cumpărat un teren de 5,7 hectare evaluat la 100 de milioane euro, în plin centrul Capitalei, unde metrul pătrat este 2.000 de euro.
Azi în Bucureşti, mâine-n toată ţara
Electroputere Craiova şi Antibiotice Iaşi sunt pândite de tunuri imobiliare. Prima fabrică, deja privatizată, a fost preluată de arabii de la Al Arrab Constracting pentru 2,3 milioane de euro, iar a doua a fost oprită de la privatizare de presiunile pe această temă. Tractorul Braşov nu va mai produce tractoare, deşi în momentul privatizării era promisă păstrarea producţiei, iar la Cluj Hotelul Opera Plaza, singurul de cinci stele, a fost construit pe locul unei foste fabrici de dulciuri. Proprietarii hotelului sunt fraţii Buzoianu, care doresc dezvoltarea unui proiect imobiliar 30 de milioane de euro.
“Aceste entităţi au active foarte valoroase pe care, dacă le-ar ţine blocate, ar fi o risipă din punct de vedere economic”, ne-a spus Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, amintind că “economia României are altă fizionomie decât cea din 1989, fiind bazată pe capital străin care mută capacităţile de producţie aici”. El spune că aceste fabrici dispar pentru că nu rezistă competiţiei.
REPUBLICA. Privatizată în martie 2003 (1,9 milioane de euro), producea ţevi petroliere. Are 30 de hectare de teren în Bucureşti, iar 1 mp de teren costa atunci 20 de dolari, iar acum 1.000 de euro. Constantin Dobre, liderul de sindicat, crede că închiderea fabricii trebuia să atragă alte locuri de muncă. Au mai rămas 50 de salariaţi, din 9.800.
SEMĂNĂTOAREA. Privatizată în 2000 (1,1 milioane de euro), Semănătoarea are un teren de 43 de hectare pe malul Dâmboviţei. La acel moment, un metru pătrat costa 70 de dolari; acum - 1.200 de euro. „Mai producem 120 de combine pe an, din care 10% merg la export“, ne-a spus Ion Rădulea, preşedintele River Invest, care deţine acest complex rezidenţial.
TRACTORUL BRAŞOV. Flavus Investiţii a dat 77 de milioane de euro în august 2007 pe activele Tractorul Braşov. Valorificarea utilajelor vechi poate aduce investitorului recuperarea a 5 milioane de euro. Pe cele 121 de hectare se ridică un proiect imobiliar de 800 de milioane de euro, din moment ce producerea de tractoare nu mai este luată în calcul decât teoretic.
ARO CÂMPULUNG. Preluată de americanii de la Cross Lander cu doar 150.000 de euro, fabrica a fost valorificată ulterior pe bucăţi cu 2,7 milioane de euro. Firma Landmark Management din Bucureşti, care a achiziţionat anul trecut fosta platformă industrială Aro Câmpulung, a vândut baza sportivă de 1,6 hectare companiei Kaufland, pentru deschiderea unui hipermarket.
Cătălin Bălan |
