Spatiile destinate industriei au cunoscut o dezvoltare rapida in ultimii ani. Aceasta va continua si datorita intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, fapt ce va atrage noi industriasi.

Zona de nord a Bucurestiului, altadata foarte atractiva din punctul de vedere al investitiilor in spatiile industriale, incepe sa piarda teren. Doritorii de spatii industriale nu mai sint atrasi de aceasta zona in principal din cauza preturilor foarte mari percepute pentru teren sau pentru constructii. „Pretul unui metru patrat de teren cu deschidere la centura de nord ajunge uneori chiar si pina la 150 de euro/mp, ceea ce exclude din start randamentul unei constructii industriale“, declara Marian Orzu, Broker, Departamentul industrial al Eurisko. Pe linga aceste probleme, nordul scade in preferinte si din cauza traficului sau a problemei reprezentate de gasirea terenurilor cu suprafete mari. „Nordul nu mai este prea cautat deoarece terenul este greu de gasit daca se cauta suprafete mari. In plus, traficul este o problema“, ne spune Viorel Opait, consultant in cadrul Departamentului industrial, Colliers. Din cauza acestor probleme, investitorii au inceput sa se mute spre vest si spre est. Aceste zone sint preferate datorita accesului usor si a existentei aici a celor doua autostrazi care leaga Bucurestiul de Pitesti, in vest, si de Constanta, in est. Alte zone cautate pentru dezvoltarea de spatii industriale sint cele care au legatura cu centura de sud a Bucurestiului datorita accesului rapid. Mutarea fabricilor in extravilan este o etapa fireasca a acestei piete, mai ales din cauza preturilor percepute in zonele in care se afla acum majoritatea acestor tipuri de spatii.

Cheltuieli suplimentare

Atunci cind se ia in calcul mutarea fabricilor in extravilan trebuie sa se cunoasca si faptul ca acest lucru include si cheltuieli suplimentare. Exista trei tipuri de cheltuieli in acest caz. In primul rind, sint cheltuielile legate de amenajarea terenului (nivelari, decontaminare) si pentru protectia mediului (de obicei 20% din suprafata terenului trebuie destinata spatiului verde). Pe locul doi se afla cheltuielile pentru asigurarea utilitatilor (electricitate, gaz, apa, canalizare), iar pe locul trei cele legate de investitia propriu-zisa (infrastructura, platforme etc.). Pretul unei astfel de amenajari este greu de aproximat. „E foarte greu de estimat un pret, acesta variind de obicei in functie de calitatea si pozitionarea terenului (fata de utilitati, accese etc.)“, mai spune Marian Orzu.

Problema: timpul

Una dintre problemele intimpinate de cei care doresc mutarea spatiilor industriale in extravilan este constituita si de timpul ce trebuie alocat inainte de mutarea propriu-zisa. Specialistii considera ca birocratia este una dintre problemele care fac ca timpul necesar unei mutari sa fie marit cu cel putin patru luni. „Este necesar un minim de patru luni pina la inceperea propriu-zisa a constructiei, acest lucru depinzind foarte mult de birocratia prin care trebuie sa treci pentru obtinerea avizelor de constructie sau a accesului catre teren de la autoritatile locale“, mai spune Marian Orzu.

O alta problema intimpinata de investitori se refera la utilitati. Chiar daca ele exista, obtinerea autorizatiilor poate dura citeva luni. „Existenta utilitatilor este si ea o problema ce trebuie luata in calcul, deoarece chiar daca utilitatile par disponibile, obtinerea autorizatiilor si a conectarii la ele poate dura citeva luni bune“, mai declara Viorel Opait. De obicei, perioada de constructie este de 5-8 luni pentru o cladire simpla de tip big-box.

Avantaje si dezavantaje

Daca tinem cont de faptul ca mutarea fabricilor in extravilan va deveni un lucru impus de autoritati si ca cele care au avut deja in vedere aceasta mutare au facut demersuri in acest sens, se poate spune ca dezavantajele sint foarte putine. Ele sint de ordin financiar si constau in marirea sumelor alocate pentru transport de marfa, in cazul companiilor de distributie in interiorul orasului, sau de persoane, companiile fiind nevoite sa asigure transportul salariatilor la locul de munca. Insa toate aceste cheltuieli suplimentare sint acoperite de cheltuielile mai mici pe care respectivele firme le vor avea cu chiria/pretul terenurilor sau pretul constructiilor. In ceea ce priveste avantajele, acestea sint multiple: distribuirea produselor spre provincie se va face mai usor, se va scapa de restrictiile care exista deja sau care vor fi impuse de Uniunea Europeana in ceea ce priveste accesul camioanelor in oras, in cazul in care sint proprietari, pot valorifica terenul mult mai bine prin vinzare sau redezvoltarea terenului si, nu in ultimul rind, un alt avantaj il constituie aparitia dezvoltatorilor care realizeaza astfel de constructii la cheie. Toate acestea nu duc decit la alinierea standardelor din Romania la cele din UE si arata o maturizare a acestui sector de piata.