Plante aromatice - Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) | 26/06/2013 |
Rozmarinul este originar din zona Mediteranei unde creștea spontan, mai ales de-a lungul litoralul ui. Numele lui vine din latinã, de la ros marinus, adicã roua mãrii sau de la rosa maris, trandafirul mãrii. În lumea anticã, era numitã planta aducerii-aminte, deoarece se credea cã întãrește memoria și era un simbol al fidelitãții îndrãgostiților. Este o plantã care are nevoie de soare și cãldurã și care tolereazã cu greu temperaturile sub 10 grade. Este preferabil sã fie cultivatã în locuri bine expuse la soare. De asemenea, iarna este bine sã fie acoperitã. Solul ideal trebuie sã conținã humus și sã fie foarte bine afânat. Pentru drenajul apei, pot fi amestecate douã – trei cãni cu nisip în pãmântul în care va fi cultivatã. Are nevoie de spațiu liber în jur, pentru o bunã circulație a aerului. Datoritã aromei sale plãcute, rozmarinul poate fi plantat în zona de relaxare a grãdinii. În locurile de origine poate sã ajungã pânã la 1,80 m înãlțime. Primãvara apar floricele albastru-deschis, albe sau roz. Frunzele conțin foarte mult ulei bogat în camfor, saponinã, cu efect expectorant, dar și taninuri și alcaloizi amari. Frunzele pot fi recoltate tot timpul anului și pot fi folosite atât proaspete, cât și uscate. Ca și condiment, poate fi folosit pentru carnea de diverse tipuri, pentru pește și legume. De asemenea, crenguțele de rozmarin pot fi adãugate în sticlele de ulei sau oțet, pentru aromatizare. Uleiul esențial de rozmarin este înviorãtor, împrospãteazã și fortificã. Excelent pentru masaj, relaxeazã mușchii încordați, atenueazã retenția de fluide și detoxificã sistemul limfactic. Este și un puternic antiseptic, împiedicând rãspândirea infecțiilor. |
 |
Sursa:
MuseImobiliare.ro |
 |
|