Potenţialii cumpărători de apartamente se confruntă cu o problemă în momentul achiziţionării unui apartament într-un imobil deoarece aceştia fac confuzie între suprafaţa construită şi suprafaţa utilă.

În momentul în care potenţialii cumpărători se află în poziţia de a achiziţiona un apartament nou sunt nevoiţi să se confrunte cu o problemă care constă în diferenţa dintre suprafaţa prezentată de dezvoltator care este de obicei cea construită şi cea utilă care este de 20 până la 60 mp (între 15 şi 25%). 

“Cel mai probabil din lipsă de informare şi din neîncredere faţă de dezvoltatorii imobiliari, cumpărătorii interpretează această diferenţă de suprafaţă şi implicit de preţ ca pe un cost ascuns”, afirmă consultanţii EuroMetropola. 

Reacţia cumpărătorilor este pertinentă la aceste diferenţe deoarece plăteşti 140 mp şi locuieşti propriu-zis doar în 110 mp.

Diferenţa dintre cele două suprafeţe se justifică prin faptul că suprafaţa construită cuprinde atât suprafaţa camerelor de locuit, cât şi cea a logiilor, balcoanelor şi mai ales grosimea pereţilor. 

Suprafaţa utilă este ceea ce englezii denumesc foarte concret “carpet area” (“suprafaţa covorului”) şi reprezintă suma suprafeţelor încăperilor, excluzând logii, balcoane şi terase. 

După cele două suprafeţe menţionate intervine şi o a treia suprafaţă care cuprinde suprafaţa construită şi cota indiviză. Cota indiviză integrează suprafaţa parcării aferente apartamentului respectiv şi o cotă-parte din proprietatea comună, care îi revine viitorului proprietar (un procent din terenul pe care este construită clădirea, fundaţie, acoperiş, terasă, casa scărilor, subsol, ghenă şi tubulatura de gunoi, curtea liberă, lifturi, piscină). 

Raportându-se la suprafaţa locuibilă a apartamentelor, dezvoltatorul calculează cota indiviză pentru fiecare proprietar. 

“În ceea ce priveşte vânzarea spaţiilor comune, proprietarii ansamblurilor rezidenţiale practică metode diferite: fixarea unui preţ standard pentru suprafaţa construită şi pentru spaţiile comune sau vânzarea la preţuri distincte, calculând spaţiile comune la un preţ mai scăzut decât suprafaţa construită. Deşi aparent ultima variantă este mai convenabilă pentru cumpărător, aceasta nu este decât o diferenţă de abordare din partea dezvoltatorilor care chiar dacă oferă spaţiile comune la un preţ mai mic, compensează în final ridicând preţul suprafeţei construite”, explică cei de la EuroMetropola.

Andrei Dinu