Certificatul energetic stabileşte consumul de energie al unei locuinţe, astfel că viitorul proprietar poate şti cât va plăti pentru utilităţi.

Potrivit specialiştilor, casa care are un calificativ bun din punct de vedere energetic va fi vândută cu un preţ mai bun, precum şi într-un timp mai scurt. „Viitorul proprietar poate să îşi stabilească bugetul pentru cheltuielile la utilităţi dinainte. Va şti cât consumă casa pentru climatizare, pentru încălzire, pentru apă caldă, precum şi pentru energia electrică pentru iluminat“, ne-a spus Dan Berbecaru, vicepreşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC). Până în prezent, doar 200 de certificate energetice au fost eliberate de către auditorii energetici. Un motiv pentru care proprietarii nu se înghesuie să obţină certificatul care arată costurile imobilului poate fi preţul.

Certificatul energetic are şapte calificative notate cu litere de la A la G şi indică o clădire cu efiecienţă termică ridicată în cazul în care calificativul este A, B sau C.

La calificativul A este încadrată acea clădire care consumă până în 125 de kWh/m/an. „Este exact ca la electrocasnice. Se caută şi se vând cel mai bine cele de clasa A, pentru că se consumă mai puţin“, a amintit Dan Berbecaru. Calificativul B la certificatul energetic înseamnă ca acea locuinţă nu consumă mai mult de 201 kWh/m an, în timp ce pentru calificativul C consumul trebuie să fie în jur de 291 kWh/m an. „Consumul cu încălzirea, cu apa caldă şi cu energie electrică pentru iluminat se adună şi ne dă un total. Totalul este bine să se încadreze în valorile de mai sus. Un calificativ A, B, sau C este acceptabil pentru o locuinţă, iar pe certificat sunt reprezentate cu culoarea verde“, a precizat Dan Berbecaru.

O clădire începe să aibă probleme o dată cu litera D, care este reprezentată cu culoare galbenă. Această clădire consumă între 291 şi 408 kWh/m an. Calificativul E este de culoare portocalie şi arată că acea casă consumă între 408 şi 566 de kWh/m an. Motivele pentru care un imobil pierde căldură sunt multiple. Spre exemplu, casa poate fi prost termoizolată sau chiar deloc izolată termic. Alte motive pentru care o casă poate primi un calificativ prost sunt: subsolul inundabil, acoperiş spart sau neetanş, tencuială căzută parţial, instalaţie de încălzire spălată/curăţată cu mai mult de trei ani în urmă sau altele. „Inexistenţa ferestrelor cu geam termopan sau a ferestrelor şi a uşilor aflate în stare proastă ar putea fi un alt motiv“, a adăugat vicepreşedintele AAEC. Dacă o casă primeşte calificativul F în urma expertizei energetice, acea locuinţă are un consum situat între 566 şi 820 kWh/m an. Calificativul G este de culoare roşie şi arată clar că acel imobil este unul cu eficienţă energetică scăzută, iar consumurile sunt de peste 820 kWh/m an. „Aşa ceva nici nu ar trebui să existe“, a mai spus Dan Berbecaru. Orientativ, dacă pentru o clădire din clasa A se vor plăti utilităţi de 100 de lei lunar, pentru una de clasa D s-ar ajunge la 300-400 de lei/lună, iar pentru una de clasa G la 800 de lei/lună.

Cât costă certificatul energetic

Expertizarea energetică a unei clădiri de către personalul avizat costă între unu şi doi euro/mp, în funcţie de suprafaţă. „Certificatul energetic pentru o casă de 100 de metri pătraţi costă aproximativ 150-200 de euro“, susţine Dan Berbecaru. Recent, oficialităţile au spus că se studiază posibilitatea ca certificatul energetic să fie obligatoriu la tranzacţiile imobiliare dacă îl solicită cumpărătorul.

Nicu Stan